Mulţi nu înţeleg de ce trebuie să ştii să vorbeşti şi să scrii corect în limba română. O să le dau eu câteva motive pe care le poate identifica bunul-simţ al unui om.
Ştii limba română ca să nu fii un papagal. Ca să nu ajungi ministru, prim-ministru sau preşedinte şi să nu poţi să întrebuinţezi corect acuzativul (care, pe care, care pe care), să încurci va-ul cu v-a sau să foloseşti “să aibe” în loc de “să aibă”. Ei n-au dat pe la şcoală pentru că învăţau să facă afaceri din care să-şi umple buzunarele cu bani. Unele lucruri nu se schimbă, doar buzunarele se transformă în conturi prin Elveţia.
Ştii limba română pentru că aşa se deosebesc caracterele de indivizii mediocri. Sunt destui cei care cred că un specialist în domeniul lui, fie el inginer, economist, fotbalist (ce alăturare), nu are nevoie de limba română, fiind prea bun în ceea ce face. Greşit. Prin precizia şi corectitudinea limbii pe care o vorbeşti te poţi detaşa, altfel rămâi o oaie din turmă.
Nu în ultimul rând, limba e primul lucru pe care îl înveţi, deci se poate considera un aspect elementar. Dacă nu stăpâneşti nici limba română, mai poţi avea pretenţii de erudiţie? Nu, ba chiar faci dovada unei minţi foarte scurte şi…odihnite.
Aşadar, să mai punem cu toţii mâna pe o carte de gramatică din când în când şi să nu mai citim Libertatea, Click, Can-can, despre care o să vorbesc într-un număr viitor.
